Producerea de chit praf de înaltă calitate necesită înțelegerea proprietăților sale și asigurarea faptului că îndeplinește anumite standarde de performanță și de aplicare. Chitul, cunoscut și sub denumirea de chit de perete sau de umplutură de perete, este o pulbere fină de ciment alb folosită pentru a umple defectele pereților tencuiți, suprafețelor din beton și zidăriei înainte de vopsire sau tapet. Funcția sa principală este de a netezi suprafețele, de a umple crăpăturile și de a oferi o bază uniformă pentru vopsire sau finisare.
1. Ingrediente pentru chit praf:
Liant: Liantul în pulbere de chit constă de obicei din ciment alb, gips sau un amestec al celor două. Aceste materiale asigură aderență și coeziune la pulbere, permițându-i acesteia să adere la suprafață și să formeze o legătură puternică.
Umpluturi: Umpluturi precum carbonatul de calciu sau talcul sunt adesea adăugate pentru a îmbunătăți textura și volumul chitului. Aceste materiale de umplutură contribuie la netezimea și lucrabilitatea produsului.
Modificatori/Aditivi: Se pot adăuga diferiți aditivi pentru a îmbunătăți proprietățile specifice ale chitului praf. Exemplele includ eterii de celuloză pentru a îmbunătăți retenția de apă și procesabilitatea, polimeri pentru a crește flexibilitatea și aderența și conservanții pentru a preveni creșterea microbiană.
2. Proprietățile necesare ale chitului praf:
Finete: Pudra de chit trebuie să aibă o dimensiune a particulelor fine pentru a asigura o aplicare lină și un finisaj uniform al suprafeței. De asemenea, finețea ajută la o mai bună aderență și umplerea defectelor.
Aderență: Chitul trebuie să adere bine pe diferite suporturi, cum ar fi beton, tencuială și zidărie. Aderența puternică asigură că chitul se lipește ferm de suprafață și nu se va descuamări sau decoji în timp.
Prelucrabilitate: O bună lucrabilitate este esențială pentru aplicarea și modelarea ușoară a chitului. Ar trebui să fie netedă și ușor de aplicat fără prea mult efort, umplând eficient crăpăturile și găurile.
Rezistența la contracție: Pudra de chit trebuie să prezinte o contracție minimă pe măsură ce se usucă, pentru a preveni formarea de fisuri sau goluri în acoperire. Contracția scăzută asigură un finisaj de lungă durată.
Rezistența la apă: Deși chitul praf este folosit în principal pentru aplicații de interior, ar trebui să aibă totuși un anumit nivel de rezistență la apă pentru a rezista la expunerea ocazională la umiditate și umiditate fără deteriorare.
Timp de uscare: Timpul de uscare a pulberii de chit trebuie să fie rezonabil, astfel încât lucrările de vopsire sau de finisare să poată fi finalizate în timp util. Formulele cu uscare rapidă sunt de dorit pentru o realizare mai rapidă a proiectului.
Slefuire: Odată uscat, chitul trebuie să fie ușor de șlefuit pentru a oferi o suprafață netedă și plană pentru vopsire sau tapet. Slefubilitatea contribuie la calitatea și aspectul general al finisajului.
Rezistența la crăpare: o pulbere de chit de înaltă calitate ar trebui să fie rezistentă la crăpare, chiar și în medii în care pot apărea fluctuații de temperatură sau mișcări structurale.
Compatibilitate cu vopseaua: Pudra de chit ar trebui să fie compatibilă cu diferite tipuri de vopsele și acoperiri, asigurând aderența corespunzătoare și durabilitatea pe termen lung a sistemului de acoperire.
COV scăzut: Emisiile de compuși organici volatili (COV) din chitul praf trebuie reduse la minimum pentru a reduce impactul asupra mediului și pentru a menține calitatea aerului din interior.
3. Standarde de calitate și testare:
Pentru a se asigura că praful de chit îndeplinește standardele de performanță și performanță necesare, producătorii respectă de obicei reglementările din industrie și efectuează teste riguroase. Măsurile comune de control al calității includ:
Analiza mărimii particulelor: testează finețea unei pulberi folosind tehnici precum difracția cu laser sau analiza prin sită.
Test de aderență: Evaluați rezistența de aderență a chitului pe diferite substraturi printr-un test de tracțiune sau un test de bandă.
Evaluarea contracției: Măsurați modificările dimensionale ale chitului în timpul uscării pentru a determina caracteristicile de contracție.
Test de rezistență la apă: Probele sunt supuse testării cu imersie în apă sau în cameră de umiditate pentru a evalua rezistența la umiditate.
Evaluarea timpului de uscare: Monitorizați procesul de uscare în condiții controlate pentru a determina timpul necesar pentru întărirea completă.
Test de rezistență la fisuri: Panourile acoperite cu chit sunt supuse la presiuni simulate de mediu pentru a evalua formarea și propagarea fisurilor.
Testare de compatibilitate: Evaluați compatibilitatea cu vopselele și acoperirile prin aplicarea acestora peste chit și evaluați aderența și calitatea finisajului.
Analiza COV: Cuantificați emisiile de COV utilizând metode standardizate pentru a asigura conformitatea cu limitele de reglementare.
Aderând la aceste standarde de calitate și efectuând teste amănunțite, producătorii pot produce chituri care îndeplinesc cerințele de performanță cerute și oferă performanțe de încredere într-o varietate de aplicații de construcție și finisare.
Proprietățile pulberii de chit sunt astfel încât umple eficient defectele și oferă o suprafață netedă pentru vopsire sau finisare. Producătorii trebuie să ia în considerare cu atenție compoziția și formula chitului praf pentru a se asigura că prezintă proprietățile necesare, cum ar fi aderența, lucrabilitatea, rezistența la contracție și durabilitatea. Prin respectarea standardelor de calitate și testarea riguroasă, pulbere de chit de înaltă calitate este produsă pentru a satisface nevoile profesioniștilor din construcții și ale proprietarilor de case.
Ora postării: 22-feb-2024